Thursday, April 13, 2017

Inventatorul paraşutei militare româneşti, necunoscut acasă, în Republica Moldova


Despre generalul Grigore Baştan, inventatorul paraşutei militare româneşti, care a deţinut 45 de ani un record naţional şi a sărit din avion cu fiul în braţe, pentru a face o demonstraţie, nu se cunoaşte nimic la baştina sa. Atât de bine au ştiut sovieticii să şteargă urmele istoriei…
Cine a fost primul general paraşutist din Armata Română
Grigore Baştan s-a născut la 23 ianuarie 1922 în satul Coşcodeni, comuna Flămânzeni, judeţul Bălţi (azi raionul Sângerei). După absolvirea claselor primare a urmat un gimnaziu agricol, apoi a plecat pentru continuarea studiilor la Tecuci, împreună cu surorile sale, Tamara şi Raisa, ceilalţi membri ai familiei rămânând în Basarabia şi cunoscând prigoana autorităţiilor sovietice. În anii `60 şi-a completat şi terminat studiile liceale. Generalul Grigore Baştan este considerat părintele paraşutiştilor militari români. Pe lângă meritele de a reforma această armă de elită, Baştan a devenit un reper în istoria paraşutiştilor. A deţinut timp de 45 de ani recordul naţional la saltul cu paraşuta, până pe 12 aprilie 2015, şi a sărit cu fiul său în braţe, pentru a demonstra cât de sigură e paraşuta inventată de el. La 20 august 1970, generalul Grigore Baştan, comandant în acel moment al Trupelor de Paraşutişti şi locţiitor pentru Paraşutişti al Comandantului Aviaţiei Militare, a stabilit un record naţional de paraşutare care a fost, timp de 45 de ani, de neatins. Grigore Baştan avea să devină o legendă vie a paraşutiştilor militari şi sportivi.   ”Această zi de 20 august a intrat în istoria paraşutismului românesc, privind atât pe cel sportiv cât, mai ales, pe cel militar: sportiv pentru că atunci a fost efectuată o paraşutare de la altitudinea de 10.000 de metri cu cădere liberă 7.000 m, şi militar pentru că a fost executată cu completul de paraşute BG7M şi BG3M care, începând de atunci, echipează unităţile de paraşutişti din Sistemul Naţional de Apărare. 
Parametrii paraşutării mai conţin şi două elemente semnificative: deplasarea pe orizontală s-a produs pe o distanţă de 11 kilometri. Paraşutarea s-a efectuat dintr-un avion AN-24T pilotat de către colonelul Iacob Mihai, aflat în echipaj cu copilotul Malaicu Iosif, cu Bratu Genone, navigator de bord, cu Păştin Vasile, mecanic de bord”, scria în 1997, generalul Iosif Rus, într-o publicaţie dedicată memoriei generalului Baştan. Grigore Baştan a acceptat provocarea vieţii, la vârsta de 47 de ani. ”Recordul de la 10.000 m. a fost răspunsul la provocarea făcută de primul instructor de paraşutism, Traian Demetrescu, al cărui record de înălţime era de 7110 m. Pregătirea în sine a durat 11 luni şi 20 de zile. Ziua de 20 august a fost stabilită înainte, iar ca o caracteristică meteorologică, menţionez că acea perioadă era prevăzută a fi foarte călduroasă (+31 grade C). Decolarea a avut loc de la Baza Aeriană Otopeni – Bucureşti, cu o aeronavă de tip AN-24 T”, povesteşte Marius Baştan, fiul generalului, într-o revistă militară. Zborul avea să fie unul plin de încercări. Tensiunile au apărut din timpul deplasării pe traiectul de zbor Bucureşti -  Buzău, Bacău - Buzău. ”După altitudinea de 5.000 de metri, temperatura în interiorul aeronavei a început să scadă, suficient pentru a simţi frigul, întrucât aparatul nu era prevăzut cu instalaţie de climatizare. Faptul că de la 8.000 până la 10.000 metri ascensiunea nu a mai fost cea prevăzută la pregătire a determinat surpriza, şi anume butelia de oxigen s-a golit, numai şansa a făcut ca inginerul de bord, cpt. Bejan Florin, care supraveghea zborul, să observe starea în care se afla generalul Grigore Baştan (ameţeli, înclinări ale capului, etc). Imediat, a scos furtunul de oxigen de la instalaţia avionului şi l-a cuplat la butelia de oxigen a paraşutei. Toate aceste lucruri se petreceau în secvenţe rapide, pentru că mai era puţin până la momentul părăsirii bordului aeronavei”, povesteşte fiul lui Grigore Baştan.
Marius Baştan descrie momentele complicate care au urmat după ce becul verde al aeronavei s-a aprins pentru a semnaliza deschiderea trapei. Temperatura cu care a luat contact curajosul paraşutist a fost de -65 de grade Celsius. ”Chiar şi cu pregătirea făcută, la ieşirea din aeronavă, s-a ivit o altă surpriză. Contactul cu mediul extern a determinat formarea multor ghemuri de gheaţă care, pur şi simplu, au sfâşiat combinezonul şi tubul de oxigen, astfel că sistemul de amorsare al acestora a cedat şi numai datorită antrenamentului s-a reuşit, în sensul că nemaiavând oxigen se putea sufoca. În acel moment, a dus mâinile spre faţă prinzând furtunul şi l-a introdus în gură. (…). Pe tot acest parcurs trebuie să amintim că s-a petrecut un lucru aproape de necrezut: Generalul Baştan a vorbit tot timpul cu cei de la sol. Când altimetrul a ajuns la 3.000 m., iar cronometrul a atins cifra de 180 secunde, a tras de comanda paraşutei principale BG7M. (…). La atingerea solului se putea observa gheaţa ce persista atât pe elementele metalice, cât şi pe capota paraşutei de siguranţă. De asemenea, combinezonul din piele prezenta mii de tăieturi foarte fine, datorate acelor de gheaţă”, descrie Marius Baştan finalul saltului cu care tatăl său a înregistrat un record naţional.  Chiar Marius Baştan a fost părtaş la un episod care i-a adus tatălui său faima. Pentru a demonstra cât de sigură este paraşuta inventată de el în 1960, a decis să execute un salt cu băiatul său, Marius, în braţe, care avea 5 ani. ”Această întâmplare a declanşat o stare de agitaţie în familie. Adevărul e că tatăl meu a sărit cu mine în braţe de la o înălţime normală, 3.000 metri. Un salt obişnuit, pe care l-a făcut nu atât pentru senzaţional, ci pentru că se impunea în momentul respectiv depăşirea unei anumite atmosfere create în unitate în urma decesului unuia dintre soldaţi. A fost un incident şi, practic, soluţia era să depăşească momentul psihologic prin demonstrarea siguranţei totale a paraşutei create de el, oferindu-şi propriul copil drept garanţie”, a declarat Valentina Baştan, fiica generalului, într-un interviu acordat publicistului Dumitru Ion Dincă. Paraşutele româneşti, inventate şi brevetate în anul 1960 de General Grigore Baştan, au întrat în dotarea trupelor de paraşutişti din armata română, în 1961. Erau de o siguranţă absolută, prevăzute cu un sistem de largare, ceea ce permite paraşutistului să rezolve incidente neprevăzute atât în aer cât şi la aterizare. 
Paraşuta BG7M are 3 fante care permit pilotarea cu uşurinţă pentru a asigura o aterizare în condiţii bune. Această paraşută poate aduce la sol, în siguranţă, peste 150 kg, însemnând personalul paraşutist militar, container cu muniţie, armament, alimente. Se pot executa lansări de dificultate pe apă, ziua şi noaptea, munţi şi păduri, ploaie sau ninsoare, indiferent de condiţii meteo.   

Atras de haina militară, la 26 ianuarie 1939 a fost „însumat voluntar” la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci. Şi-a însuşit foarte repede noţiunile de pregătire militară şi datorită rezultatelor obţinute în activitatea de instruire a fost avansat la gradele de fruntaş, caporal şi sergent. A fost mobilizat la 29 iunie 1940, apoi demobilizat, dar menţinut sub arme, cinci luni mai târziu. La 10 iunie 1941, când a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, Grigore Baştan s-a prezentat pentru încadrare. În urma examinării, la probele de cunoştinţe generale şi limbi străine a fost declarat admis fiind alocat la indemnizaţia de zbor prevăzută de reglementările din 1941. Pe data de 1 octombrie 1941 a fost brevetat paraşutist, în perioada 10 septembrie 1942–31 iulie 1943, a urmat Şcoala de Subofiţeri de Infanterie nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, fiind detaşat la Şcoala de Subofiţeri Pionieri Râmnicu Vâlcea, până la data de 1 septembrie 1943 când a fost avansat la gradul de sergent major. Din 1943, a fost încadrat la Batalionul de Paraşutişti, iar de la 1 decembrie 1943 în cadrul Companiei a 8-a din cadrul Batalionului 4 Paraşutişti. Cu această unitate a participat în luna august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, având funcţia de subofiţer cu armamentul. La 7 martie 1949, a fost detaşat la Academia Militară Generală pentru a urma cursurile Şcolii de lectori a D.S.P.A., la 20 august 1949 a fost avansat în mod excepţional la gradul de locotenent, apoi la gradul de locotenent major, la 30 decembrie 1949. 
Din funcţiile avute, a luptat pentru reânfiinţarea unităţii de paraşutişti, lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950, prin ordin al ministrului forţelor Armate, Baştan fiind trecut pe linie de comandă şi numit în funcţia de şef de stat major al Batalionului 1 Paraşutişti de la Tecuci, funcţie deţinută până în iulie 1952. A fost avansat căpitan la 2 mai 1951 şi ulterior, la gradul de maior la 24 mai 1952. În anul 1952 a efectuat şi 22 ore în calitate de observator aerian. În perioada decembrie 1953-septembrie 1954, Grigore Baştan a urmat Cursul Academic Superior de pe lângă Academia Militară Generală. Nevoia de pregătire şi perfecţionare, precum şi cerinţele funcţiei şi posibilităţile de accedere în funcţii superioare l-au făcut să-şi îndrepte paşii spre continuarea studiilor superioare. Astfel că, în perioada 1 octombrie 1964-19 august 1967 a urmat cursurile Academiei Militare Generale, Facultatea Arme şi Servicii, secţia Arme Întrunite, pe care a absolvit-o cu rezultate foarte bune. La 1 septembrie 1967 a fost numit în funcţia de locţiitor al şefului de stat major pentru Desant aerian al Armatei a 2-a, având în vedere că Regimentul 60 Desant Paraşutare era în subordinea acesteia. În urma experimentelor şi observaţiilor făcute pe timpul exerciţiilor de paraşutare a conceput, realizat şi perfecţionat un model îmbunătăţit de paraşută pentru personal. În anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor.
    La 20 august 1970, a stabilind recordul naţional de înălţime la saltul cu paraşuta, record omologat de Aeroclubul Central Român şi pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”. Ca o încununare a unei activităţi deosebite desfăşurate în slujba armatei, a apariţiei, dezvoltării, organizării şi pregătirii trupelor de paraşutişti, a unei activităţi de excepţie în domeniul paraşutismului sportiv, a activităţii de inventator al unor tipuri de paraşute aflate în dotarea trupelor de paraşutişti, prin decretul din 7 mai 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, i s-a acordat gradul de general maior. Pe durata celor 40 de ani de carieră militară, din care peste trei decenii în slujba paraşutismului militar românesc, Grigore Baştan a executat un număr de 677 salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă, lacuri sau pe Marea Neagră, în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine. A fost trecut în retragere la data 7 martie 1979. În ultimii ani de carieră şi după pensionare a lucrat la redactarea unei istorii a paraşutismului militar românesc, lucrare care nu a putut fi publicată decât mult mai târziu, după căderea regimului comunist, din cauza caracterului confidenţial a activităţilor de organizare şi instruire a trupelor de paraşutişti.  
A murit după o scurtă suferinţă, în urma unui infarct miocardic, produs în urma unor emoţii puternice şi a unor discuţii contradictorii cu anumiţi factori de răspundere, în ziua de 8 februarie 1983. A fost înmormântat cu onorurile militare cuvenite în Cimitirul Militar Ghencea. Drept omagiu pentru activitatea depusă în slujba paraşutismului militar românesc numele său a fost atribuit Centrului de Instruire pentru Forţele Speciale de la Buzău, precum şi unei străzi din acest oraş, considerat leagăn al paraşutismului militar. De asemenea, Şcoala generală nr. 6 din municipiul Buzău a primit numele generalului în toamna anului 2014. (Eugen-Dorin Spătaru, Generalul-maior paraşutist Grigore Baştan, Revista Document). Istoria recordurilor la paraşutare   Recordul generalului Baştan a fost doborât abia anul acesta, în ziua de Paşte, de către instructorul Gabriel Dan Chiriac, de la Aeroclubul României, care a executat un salt cu paraşuta, din balon, de la 10.400 m altitudine.Primul mare nume al paraşutismului românesc este cel al Smarandei Brăescu, cea care  stabilea un record mondial absolut la paraşutism, pe 19 mai 1932, printr-o lansare cu paraşuta pe aeroportul din Sacramento. Românca a sărit de la înălţimea de 7.233 de metri, coborârea durând în jur de 25 de minute. La plecare către doborârea recordului, Smaranda Brăescu spunea: ”Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin pentru mine. Viaţa mea o dăruiesc ţării, dar vreau să o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie. Nu mă voi întoarce decât biruitoare”. Această lansare, omologată de către Federaţia Aeronautică Internaţională, i-a înscris numele în Cartea de Aur a aviaţiei mondiale. Recordul stabilit de Smaranda Brăescu a fost cu greu doborât, peste 20 de ani, de căpitanul aviator Traian Demetrescu-Popa. La 8 mai 1951, pe aerodromul Popeşti-Leordeni, acesta a efectuat o lansare de la înălţimea de 7.250 de metri, cu o cădere liberă de 6.500 de metri, păstrând în panoplia aviaţiei române mândria recordului naţional şi mondial. Recordul a rămas în picioare timp de 19 ani, până când a fost înregsitrat recordul generalului Baştan.
 
Baştan, Grigore. Istoria paraşutismului militar din România / Grigore Baştan. – Galaţi: Porto-Franco, 1997. – 178 p.: il.
Baştan, Grigore. Paraşutismul / Grigore Baştan, Ioan Constantin Sabin. – Bucureşti: Ed. Militară, 1963. – 287 p.
                                                 * * *
Spătaru, Eugen Dorin. Generalul paraşutist Grigore Baştan: O viaţă sub cupola de mătase / Eugen Dorin Spătaru. – Bucureşti: Ed. Militară, 2015. – 168 p.: il.

                                                                                                                   Natalia Şveţ







No comments:

Post a Comment