S-a stins din viaţă Gabriel Garcia Marquez...

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, 

Gabriel Garcia Marquez, considerat unul dintre 

cei mai mari scriitori de limbă spaniolă, a murit joi, 

17 aprilie, la domiciliul său din Ciudad de Mexico.

Publicist, nuvelist şi romancier columbian, s-a născut la 6 martie 1928, în localitatea Aracataca, evocată ulterior în opera sa sub numele Macondo, din zona Caraibilor în familia unui telegrafist. Familia stabilindu-se la Sucre (1936), urmează şcoala în oraşul Barranquilla (1940-1942), apoi ca elev bursier, un colegiu iezuit din Bogotá (1943-1947). În 1947 se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bogotá şi publică prima schiţă (“Tretie otperenie”) în suplimentul literar al ziarului “Spectatorul”. După  închiderea Universităţii din capitală (1948) îşi continuă studiile juridice la Cartagena,  la care ulterior renunţă în favoarea ziaristicii. În 1950 obţine postul de redactor şef al cotidianului “Cronica” din Barranquilla. Revenit la Bogotá (1954), ocupă un post de redactor la ”Spectatorul”, ziar în care publică reportaje şi cronici de film. În 1955, obţine un important concurs literar al Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Bogotá şi iese pentru prima dată din ţară, trimis de ziarul “Spectatorul” la Conferinţa celor Patru Mari Puteri de la Geneva şi pentru un timp, corespondent special al ziarului în Europa.

            După suprimarea “Spectatorului”, s-a aflat o perioadă la Roma, unde a audiat şi un curs de cinematografie, după care se stabileşte la Paris, în cartierul latin. Între anii 1955-1960, e corespondent al Agenţiei “Prensa Latina” la Bogotá şi New York.

            Stabilit în Mexic (1960-1967), editează romanul sau cel mai cunoscut (capodopera) “Un veac de singurătate” ("Cien años de soledad"), tradus imediat după apariţie în cincisprezece limbi, elogiat de critica literară: “Marquez este fantastic. Marquez afamenal”, în parte şi de cea română: "... acest amestec extraordinar de iluzie şi realitate de memorie şi profeţie, document literar de cea mai autentică viziune sudamericană” (Mihnea Gheorghiu), pentru care a primit în Italia Premiul Chianchiano, iar în Franţa fiind considerat cea mai bună carte străină a anului 1967, autorul devenind unul dintre marii romancieri ai Americii Latine. Din 1967 e stabilit la Barcelona (Spania).

            A mai semnat volume de nuvele şi romanele: “Frunzişul” ("La hojarasca", 1955), “Colonelului nu are cine să-i scrie” ("El coronel no tiene quien le escriba", 1961), “Funeraliile Mamei Grande” ("Les funerales de Mama Grande") şi “Ora fatală” ("La mala hora", 1962), “Trista povestire a Candidei Eréndira şi a bunicii sale fără suflet” ("La triste historia de Candida Erendira y de su abuela desalmada", 1969), “Toamna patriarhului ("El toño del Patriarca", 1975) “Cronica unei morţi anunţate” ("Cronica de una muerte anunciada", 1981), “Parfumul de guayabva” ("El olor de la guayaba", 1982), “Dragoste în timpul de ciumă” ("El amor en los tiempos de coliero", 1985), “Generalul în labirintul său” ("El general en su labirinto", 1989), “Douăsprezece povestiri călătoare” ("Doce cuentos peregrinos", 1992), “Diatribă de amor” ("Diatriba de amor", 1994), “Notiţe despre o răpire” ("Noticia de un secuestro", 1996) ş.a., traduse şi apărute în edituri de pe toate continentele. Câteva lucrări au fost publicate şi în versiune dramatizată şi adaptate pentru ecran.

Distincţii: 

Premiul ESSO pentru nuvela "La mala hora" (1961);

Laureat al Premiului “Rómulo Gallegros” (1972);

Medalia Legiunii franceze din Paris (1981); 

Decoraţia "Águila Azteca" în Mexic (1982);
Premiul de patruzeci de ani în Cenaclul Ziariştilor (1985);

Membru de onoare al institutului Caro și Cuervo în Bogotá (1993);

Membru de onoare al institutului Caro și Cuervo în Bogotá (1993);

Doctor Honoris Causa al Universităţii Columbia din New York (1971) şi al Universităţii din Cádiz 1994);

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură al Academiei Regale din Suedia (1982).

Motivaţia juriului Nobel: “… pentru romanele şi povestirile sale în care fantasticul şi realul se îmbină într-o bogată lume imaginară ce reflectă viaţa şi conflictele unui continent”.

Valeria Matvei